Feeds:
Posts
Comments

Archive for September, 2012

cold_mountain

1997: Charles Frazier scrie primul lui roman, inspirat din viata unui unchi de al lui mai indepartat si ghici!
Castiga in America Premiul National de Carte pentru Fictiune si alte doua premii considerabile.
Romanul se numeste “Cold Mountain” dupa zona muntoasa din vestul statului Carolina de Nord, unde de altfel se petrece si o mare parte din actiune.
2003: Apare filmul, o ecranizare superba, incarcata de dragoste, intriga si o profunda emotie.. de ti se umezesc ochii fara sa realizezi.
Actiunea se petrece in timpul Razboiului Civil din America.
Avem doua planuri: drumul anevoios a unui soldat ranit (dezertor din armata Confederatiilor) pe numele sau Inman (Jude Law) catre casa si iubita lui Ada Monroe (Nicole Kidman) ce il asteapta visatoare la ferma ei.
Ada isi mentine sufletul, mintea si trupul muncind pamantul, cantand la pian si citind “La rascruce de vanturi” de Emily Bronte: (un mic fragment din roman)
„Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă. Aşa că nu mai vorbi despre despărţirea noastră; e cu neputinţă!”

Desi filmul e catalogat istoric, eu refuz sa vad istoria, poate pentru ca in timpul vizionarii te iau toate caldurile.. valuri-valuri.. dragoste, suferinta lui Inman de pe drum, cu tentatiile/ispitele ce il chinuie; greutatile Adei ce e nevoita sa isi ia ca ajutor pe descurcareata Ruby (Renée Zellweger) pentru a putea face fata tuturor muncilor (de care nu avea habar) de la ferma si in al treilea plan razboiul si victimile sale: greutatile familiei vecine Adei si restul oamenilor intalniti pe drum de Inman. Familii distruse si despartite de un razboi in a carui cauza nu mai credea nimeni.
Familii injumatatite, schilodite ce sunt haituite atat de armata Confederatiei pe de o parte cat si de armata Uniunii (Yankeii) pe de alta parte.. dar reusesc sa se zbata, sa lupte si sa traiasca viata.. sau ce a mai ramas din ea.
Cu o actiune cvasilaterala si actori de exceptie.. filmul (dupa mine) este o capodopera.
Calitatile sufletesti ale lui Inman sunt evidentiate atat inainte de a se inrola cat si in timpul razboiului, dar si de a lungul drumului spre casa, unde are parte de fel si fel de intamplari neprevazute ca salvarea unei negrese de a fi aruncata de pe o stanca de catre un preot alb ce o lasase insarcinata, ajutarea unui fermier de a scoate un les de vaca dintr-un parau ce drept rasplata il hraneste, imbata si ispiteste cu rudele sale, refuzand contactul sexual este totusi arestat de soldatii Confederatiei ca tradator si violator. Reuseste sa scape de soldati si primeste din partea unei vaduve (Natalie Portman) adapost, ospitalitate (patul si inima ei) si o salveaza inainte de a fi siluita de trei soldati Yankei, ii salveaza viata atat ei cat si pruncului ei..
Intr-un tarziu ajunge in bratelei iubitei sale mult ravnite!
Ada pe partea cealalta e vizitata de cativa soldati ai Uniunii ce o sicaneaza, e tare, ii respinge si ii ignora. In una din zile are un deja-vu in oglindirea apei fantanii din curte: il vede pe Inman intins in zapada iar ea stand deasupra-i…
Se reintalnesc la o cabana aproape de ferma. Un refugiu in munti, departe de iscoadele Confederatiei.
Dupa un dialog nocturn in jurul focului… isi materializeaza dragostea.

“Ada: Did you get my letters?
Inman: I got three letters. Carried them in the book you gave me, the Bartram.
Ada: I probably sent 103. Did you write to me?
Inman: Whenever I could. If you never got them I can summarize.
Ada: No, it’s —
Inman: I pray you’re well. I pray I’m in your thoughts. You are all that keeps me from sliding into some dark place.
Ada: But how did I keep you? We barely knew each other. A few moments —
Inman: A thousand moments! They’re like a bag of tiny diamonds glittering in a black heart. Don’t matter if they’re real or things I made up. The shape of your neck. The way you felt under my hands when I pulled you to me.”

Romanul e asociat de critici si experti cu Odiseea lui Homer, dar cum nu am citit cartea o sa va spun ca filmul e asociat (de mine) cu filmul Sommersby (1997) in care Jodie Foster si Richard Gere intampina greutati asemanatoare.
Cum dragostea celor doi e greu incercata pe toata durata filmului, Universul le joaca o ultima farsa.

PS: vp

Advertisements

Read Full Post »

Primul oftat -dupa mine- a fost cel a lui Atlas, care, dupa ce Zeus si olimpienii au invins titanii, s-a vazut pedepsit cu purtarea boltei ceresti… pe umeri. A oftat, constient ca o sa trebuiasca sa stea asa… o vesnicie.

La mine a inceput oftatul sa doara AZI !
Fara niciun chef, taiam legumele pentru salata, aproape mecanic, ciudat de incet pentru energia mea zilnica si aspirina ce am luat-o dimineata.
AM OFTAT… parca pe mute sa nu ma surprinda cineva, parca neexpirand aerul, parca mi-a oftat sufletul.. nici nu stiu cum am oftat, habar nu am cat a tinut.. dar la sfarsit m-a durut. M-am trezit cu plamanii uscati – fara pic de aer – si stomacul gol ca dupa o noapte in desert fara apa si mancare.
M-am intrebat atunci simplu: “de cand a inceput oftatul sa doara?”
Am alungat gandul,intrebarea ca pe o ispita diavoleasca, l-am neglijat ca un vreasc din poteca unei padurici, ce calci pe el grabit sa ajungi acasa in fata focului.
Mancam in sfarsit, dupa ce pregatisem o salata, 3 felii de paine si o pulpa de pui dezosata timp de 45 de minute.
AM OFTAT iar. De data asta am simtind aerul iesind din plamanii mei ca un vultur, captiv de cateva zile intr-o colivie, disperat sa paraseasca inchisoarea-circ ce il storsese de aproape toate puterile. Am simtit ceva in mine rupandu-se in doua.. sau noua.. nu stiu ce a fost.
A DURUT.
Am terminat de mancat in sila, am baut o gura de apa si dupa o patratica de Heidi dark cu cranberries m-am retras in pat cu telefonul in mana.
Vreau sa dorm, vreau sa zbor, vreau sa fiu iarasi eu!
Eu care azi eram in V. si in 5 ore eram in B. la 4000km distanta.
Eu care puteam sa fac o surpriza cand vroiam.
Eu care eram independent.
Eu care stateam de placere inchis in casa.
Eu care nu plangeam cand oftam.

Astept, am rabdare… sunt tare!

Read Full Post »