Feeds:
Posts
Comments

Archive for January, 2012

Stimate domnule V.

Va prezint multumirile mele pentru ajutorul acordat atunci cand aveam mai multa nevoie de el. Ma refer la buna caracterizare ce a evidentiat adevarul petrecut inainte de incidentul din camera 608. Caracterizare ce a atarnat greu la dosarul ultimului meu raport de incident. Un raport provocat, menit sa ma denigreze intrutotul schimbandu-mi regimul in GSR. (Grad Sporit de Risc)
Stiu ca ati ascultat de la diferiti naratori relatarea faptelor petrecute inainte de incident si ca ati masurat parerile cu precizia unui ceas elvetian. Ma bucur ca ati decis sa ma ajutati cand ati observat ca balanta dreptatii atârna mai greu in dreptul meu. Facand acest demers v-ati impotrivit deciziei sefului de sectie (acest calau fara suflet, ratiune si constiinta ; un tortionar modern cu zeci de metode, strategii si aghiotanti) si directorului de atunci al menitenciarului. (un speriat de bombe zelos, robust in decizii ca o trestie in bataia vantului ce era indreptatit de o saptamana prin mandat cu impunerea legii interioare a ANP-ului prin viziunea sa Stalinista)
Ati demonstrat inca odata ca aveti un spirit de razvratit impotriva sistemului corupt si nejust ce domima si detine puterea in mai toate institutiile romanesti, fie ele de stat sau particulare.
Sper ca nu ati fost mustrat de indrazneala de a va opune deciziilor luate de acest tandem de foc. (sef sectie – limba-n ureche – director)
Inainte de plecarea mea din Penitenciarul de Maxima Siguranta Galati am primit un raspuns favorabil de la judecatorul delegat al penitenciarului : eram achitat si scapam de GSR, regim de care am beneficiat timp de doua saptamani.
Transferat la Bucuresti in Penitenciarul Rahova pentru ultima etapa a procesului, cea de la Inalta Curte de Casatie si Justitie am fost cuprins de o degajare totala. Eram invizibil in fata cadrelor penitenciarului si a detinutilor. Ma simteam ca un cameleon camuflat perfect in marea jungla a detinutilor. Desi ostil noul meu loc de detentie nu mai emana acea presiune constanta din partea cadrelor sau a detinutilor. (Fie ea si una imaginara, nascocita de mintea mea usor gripata in urma amalganului de intamplari rele ce nu au avut oprire sau pauza pe toata durata sederii mele de arest preventiv din PMS Galati)
Aici supraveghetorii isi fac aparitia la camera de trei-patru ori pe zi, nu sunt dornici de discutii, glume, intepaturi sau presiuni. Par alte specimene, usor emancipate si destul discrete. Tacuti si putin aroganti in acelas timp, o combinatie perfecta parca special facuta pentru ati inspira un anume respect. (impus totusi si de uniforma purtata zilnic) Detinutii au un alt aer, par intelepti si mereu pusi in garda. Unii au o privire ciudata, parca citesti in ea ca intrun zat de cafea setea de a stoarce de la cei naivi cate ceva: bani, cafea, tigari, orice. Nu sunt mult mai emancipati fata de cei din Galati, dar totusi par mai perversi. (si sunt) O impune locul si asezarea geografica, aerul de capitala fiind mai tare, facand Crivatul sa paleasca.
Desi am avut doua saptamani de grea incercare, neavand telefon sau televizor, am trecut cu brio perioada refugiindu-ma in cartile lui Pascal Bruckner.
Acest Bruckner e un adevarat maestru al deghizarii, defaimarea metisilor fiind o indeletnicire apriga si meticulos mascata. Sub pretextul unor intamplari enigmatice, erotice sau anormale ne dozeaza constant idei politice, religioase, discriminatorii sau patriotice. Este total impotriva sistemului de turma si in una din cartile sale (Iubirea fata de aproapele) il incrimineaza vertiginos. Bruckner este un adevarat Sadoveanu al vremurilor noastre, deghizandu-si aprigile critice asupra sistemului in picanterii sexuale, probleme de cuplu si subiecte tabu. Ponegrind cu perdea atat politica pro-americana cat si cea contra-americana. Face ferfelita un functionar public francez in “Iubirea fata de aproapele” cu simplul pretext de schimbare a monotoniei permanente ce ii domina camimul conjugal si serviciul. Isi prostituiaza personajul principal al romanului de buna voie. Il aduce prin diferite intamplari, situatii absurde, tradari din partea asa-zisilor prieteni in pragul mortii si a colapsului mintal.
In “Hotii de frumusete” ne evidentiaza o vesnica morala : unui mediocru degeaba i se preda cultura si i se inspira aerele/manierele saloanelor/restaurantelor de lux.
El tot la terciul lui se va intoarce, ba chiar tradandu-si prin naivitate si lasitate bine facatorul. Personajul dispare fara urma dupa ce povesteste o parte din viata sa unui psiholog din cadrul spitalului Hotel-Dieu din Paris. Povestea are menirea de a schimba in bine viata psihologului, (acesta fiind intr-un impas sentimental) care si verifica autenticitatea intamplarilor relatate de “eroul” nostru.
Personajul principal e neputincios, fara indrazneala, zvac si pib de indemanare, dar reuseste totusi sa scrie un roman. Roman facut in proportie de 80% din fraze, metafore si maxime copiate din cartile mai marilor autori,dramaturgi de pana atunci. Romanul de semi-succes ii aduce venituri ce ii amana agonia si caderea in abisul degradarii. Cu aceasta ocazie este introdusa in poveste si viitoarea bine-facatoare a “romancierului” nostru. O fiinta angelica ce incearca din rasputeri sa ne educe si emancipeze eroul in mai multe etape.
Totdeauna revii la obarsie ramane concluzia si una din ideile finale ale romanului, ideea fiind integrata si in “Luni de fiere”
Romanul ne prezinta un cuplu monoton de profesori francezi, aflati intr-o calatorie spre India cea sfanta. Macinati de monogamie se aventuriaza in gasirea spiritualitatii ideale si a dragostei absolute inspirati find de romanul “Maitreyi” si de “Bhagavad Gita”. (un fragment din Mahabharata – o scriere sfanta indiana veche de 5000 ani) Strategia lor, din pacate, da gres fiind jucati pe degete de un cuplu de ciudati.
In toate cele trei romane, personajele intrigii sunt metise in contact direct cu francezi puri. Mascat se vede dispretul autorului indreptat spre progenituri pestrite cu urmasi ba din America Latina ba din Africa. Ele beneficiaza de asemenea si de dispretul predecesorilor negasindu-si locul nicaieri, avand doua religii,limbi,traditii si alta culoare a pielii astfel autorul accentuund agonia lor. Autorul face discriminari duse spre extrem, o adevarata lectie de patriotism francez.
Imbracandu-si personajele in costumele primordiale le plaseaza actiunile in cetatile Sodomei si Gomorei, tot mai sus pe scara degradarii. Ataca direct si din ambele extreme subiecte tabu, evidentiind atat argumentele pro cat si contra-argumentele. Autor cu o doza nedeterminata de nebunie, iti tureaza hormonii treptat cu baliverne siropoase si situatii fara inhibitii. Cu mentalitatea unui supraveghetor la Darchy, nu e de mirare ca iubeste asa aprig Parisul alintandu-i si laudandu-i scursurile, tarfele si gunoaiele. Uraste si combate occidentalizarea, neavand la suflet americanii. (Acesti cotropitori moderni ce promoveaza mult si prost o cultura veche de 250, cladita pe generatii de amero-indieni masacrati)
Sper sa va fi starnit interes asupra cartilor, daca nu le-ati citit deja. Sper deasemenea ca scrisoarea mea v-a adus un zambet pe fata. Va doresc o zi lejera si oarecum grapefruit-rozie. Va datoram macar o zi de acest gen, pentru ca si dumneavoastra m-ati aduc cu picioarele pe Pamant atunci cand a trebuit. Mi-ati reinspirat pofta de viata dupa fiecare sedinta de terapie de grup cu glume, intamplari povestite, discutii sincere in cadrul cursurilor de prevenire a consumului drogurilor. Adevarate oaze in desertul ANP-ului ce mi-au umplut ziua de buna dispozitie.

Read Full Post »