Feeds:
Posts
Comments

Archive for September, 2011

midnight thoughts

10/09/2011

E noapte (‘si e tarziu’ oracaia unul acum cativa ani prin toate casetofoanele din piata in timp ce eu alergam grabit spre ceva nesemnificativ prin fata standurilor cu cd-uri si casete) iar eu stau in patul meu din Penitenciarul Galati, ascult muzica la casti si vreau sa scriu despre cateva intamplari ciudate(as spune eu) ce mi-a fost dat sa le depasesc pe aici.
Cum de am ajuns sa le scriu?
Sincer nicieu nu am un raspuns concret la o astfel de intrebare. (dar cum drumul greu si anevoios se uita cand ajungi la destinatie asa am uitat si eu motivele ce m-au pornit/atatat in ‘drumetia’ mea)

Sunt de aproape doi ani in locul asta execrabil si spun cu mana pe inima ca nu am avut parte de liniste decat 5 luni de zile.
3 luni care le-am petrecut cu prietenii mei (si implicit colegii de dosar) in camera si 2 luni in camera cu A. unul din prietenii mei.
Bun, acestea fiind spuse incepem cu raul:
– Calvarul pentru mine a inceput pe 2 martie 2010 cand seful de sectie (aici e plin de sefi -sefu de sectie, sefu de la cumparaturi, sefu de la vizita, sefu de la escorta, sefu de la magazie, sefu de comisie, sefu de tura, loctiitor sef de tura – etc. ) a inceput sa se joace de-a bambiliciu cu noi (cei 8 insi arestati in aceeasi cauza, nimeriti din greseala in aceeasi camera a penitenciarului) si sa ne imprastie de la Iafa la Caiafa de nu ne mai gaseam sa vorbim decat odata pe luna pe la instante.
(yeah yeah yeahs – runaway.mp3)
Nimic nu e mai ‘frumos’ decat sa stai printre straini!
Nu doresc nimanui sa cunoasca sutele de prosti cu care fara sa vreau am legat o discutie/gluma/minciuna.
Prostii dragilor sunt de mai multe feluri dar toti au un lucru comun. (mintea odihnita)
Si cum a fi prost e la moda pe aici, ei ocupand 90 de procente din multimea detinutilor, in categoria lor intrand elevii(sau ursuletii -cei ce sunt inscrisi la scoala cu clasele I-VIII din interiorul penitenciarului-) , naivii, mosii, taranii, tiganii si ‘smecherii’ , am intrat fara sa vreau in contact direct cu toti.
Vreau sa specific ca sunt si cateva exceptii din fiecare categorie altfel nu as putea justifica cei 10% din detinutii de care nu am spus nimic.
– Agonie e cuvantul potrivit pentru aceasta perioada, cand smuls de langa ai mei, cei ce ii cunosteam de ani de zile am plonjat intr-o mare de necunoscuti.
Nimic aiurea pana acum dar cum ramane cu psihicul? Nu stiu al vostru psihic cu ce hraneste dar al meu se hraneste cu glume, conversatii, filme, liniste,plimbare, relaxare, multumire, dragoste, jocuri de socializare sau citind o carte, iar neavand unele din aceste tertipuri la indemana, altele vor trebui sa se dezvolte mai mult pentru a acoperi golurile lasate de cele ce chiulesc de la apel.
O sa va povestesc cum a fost in camere cu smecheri, cu tigani, cu prosti, cu tigani smecheri si cu tartani.
E vorba de viata mea si desi o sa povestesc cu un iz de umor, zambesc, dar de as putea as plange, as tipa si da cu teasta-mi de toti peretii si gratiile ce ma inconjoara lacrimile curgandu-mi siroaie pe fata.

Read Full Post »